Programa de clasa a IX-a de română a Ministerului Educației, tocată mărunt de Academia Română / „Compromite plăcerea lecturii cu o programă ceaușistă, reciclată pentru generația AI”
Peste 20 de cercetători ai Academiei Române și peste 200 de profesori și scriitori au reacționat într-un memoriu redactat pe un ton realist-tăios la documentul LLR9TC (Limba și Literatura Română, clasa a IX-a Trunchi Comun – materia obligatorie pentru toți elevii), propus de Ministerul Educației.
În viziunea acestora, documentul, prezentat ca o „reformă”, ar fi de fapt o restaurație a programelor ceaușiste, o reîntoarcere la un cronologism rigid și la o viziune etnocentrică, incompatibile cu realitățile educației europene și cu nevoile unei generații crescute în era digitală.
Mai grav, spun experții, această orientare ar risca să alimenteze discursuri extremiste, să perpetueze analfabetismul funcțional și să transforme literatura într-o disciplină de muzeu, complet ruptă de viața elevilor de azi.
1987 reloaded
Primul șoc semnalat este întoarcerea la un model didactic utilizat în România anilor ’70–’80, când metoda istorică a predării literaturii devenise vehicul ideologic pentru naționalismul ceaușist. În loc să integreze evoluții majore din științele educației și filologie, programa LLR9TC propune aceeași logică rigid diacronică, în care literatura se parcurge cronologic, mecanic.
Profesorii atrag atenția că această „reîncarnare” a unei programe depășite nu doar contrazice principiile educației europene, ci ignoră 35 de ani de reforme democratice și de alinieri internaționale. Noua propunere este, susțin aceștia, „incompatibilă cu valorile educaționale ale României de azi”.
„Leneșă și nereflexivă”
Documentul propus este criticat pentru lipsa oricărei fundamentări științifice sau metodologice. Lipsesc explicațiile conceptelor utilizate, lipsește bibliografia, iar aplicarea mecanică a criteriului cronologic este calificată drept „leneșă și nereflexivă”.
Mai mult, programa nu este sincronizată cu disciplinele conexe. Elevii de clasa a IX-a ar trebui să studieze Renașterea sau Iluminismul în literatură înainte ca programa de istorie să le abordeze – o incoerență crasă, care transformă învățarea într-o activitate fragmentată și absurdă, din care elevul iese victimă sigură.
Izolată complet de modelele europene confirmate
În timp ce sisteme educaționale performante – precum cele din Finlanda, Danemarca, Germania sau Suedia – utilizează abordări tematice, transversale și centrate pe competențe, România pare pregătită să reînvie modul de predare al anilor ’30, după stilul impus, la acea vreme, de Nicolae Cartojan și „devenit tutelar începând cu anii ’70, când metoda istorică s-a transformat în vehicul pentru ideologiile naționalismului ceaușist”, se arată în document.
Nicio țară europeană nu mai folosește cronologismul ca axă centrală. În schimb, programa românească îl transformă în scheletul disciplinar, ignorând practici validate internațional și neglijând profilul elevului de astăzi.
Discurs etnocentrist, tipic regimurilor totalitare
Una dintre cele mai grave critici vizează potențialul ideologic al programei.
Viziunea organicistă, triumfalistă asupra literaturii române – de la „simplu la complex”, de la „dependență la independență” – reproduce exact structura discursurilor etnocentriste folosite de regimurile totalitare.
Specialiștii avertizează că această filosofie didactică poate alimenta, indirect, poziționări extremiste în rândul tinerilor, mai ales în contextul populismului emergent.
O literatură falocentrică
Programa ignoră complet diversitatea culturală și de gen.
Autoarele sunt absente, minoritățile nu există, iar literatura este prezentată ca un construct exclusiv masculin și majoritar.
Această viziune, spun experții, este „incompatibilă cu valorile unei societăți europene moderne” și falsifică realitatea culturală a României, unde contribuțiile minorităților au fost istorice și consistente.
O programă „de muzeu”, complet ruptă de realitate
Deși elevii trăiesc într-o lume a inteligenței artificiale, a comunicării multimodale și a internetului, programa refuză să recunoască aceste realități.
Literatura contemporană rămâne absentă, iar textele și fenomenele actuale – bloguri, podcasturi, social media, reclame – nu sunt integrate în niciun fel.
Rezultatul? Elevii sunt condamnați la o programă „de muze”, complet ruptă de viața lor și incapabilă să-i pregătească pentru viitor.
Noua programă are toate datele menite să agraveze analfabetismul funcțional
Prin revenirea la comentariile șablon, la memorare mecanică și la interpretări stereotipe, programa riscă să reproducă exact mecanismele care au generat analfabetismul funcțional.
De altfel, cercetări internaționale citate de specialiști arată că memorarea fără reflecție blochează transferul cunoștințelor și limitează capacitatea de înțelegere.
Cu alte cuvinte, în loc să combată analfabetismul funcțional, noua programă îl poate agrava.
Un liceu fără elevi: cea mai dură critică – termenul „elev” apare rar în document – „pură alienare”
Poate cea mai gravă obiecție este modul în care programa tratează elevul: nu ca persoană, ci ca recipient pentru date istorico-literare.
Termenul „elev” apare rar în document și este asociat exclusiv cu sarcini standardizate – „elaborează”, „redactează”, „formulează”.
Exemplele „creative” sunt desprinse din manualele anilor ’80: elevii sunt invitați să se imagineze „boieri luminați” sau „poeți romantici preocupați de absolut”.
Pentru adolescenții de 15 ani din 2025, așa ceva este, spun specialiștii, „pură alienare”.
Programa trebuie rescrisă integral
Memoriul specialiștilor nu lasă loc de interpretări: proiectul LLR9TC este „eronat, anacronic și contraproductiv” și nu poate fi reparat prin ajustări minore.
Singura soluție, spun aceștia, este rescrierea de la zero, pe baze moderne, europene și adaptate secolului XXI.