Ghețarul care „sângerează” de peste 100 de ani ascunde un secret vechi de 1,5 milioane de ani
Uncategorized

Ghețarul care „sângerează” de peste 100 de ani ascunde un secret vechi de 1,5 milioane de ani

Este vorba despre Blood Falls („Cascadele Sângelui”) din Antarctica, iar ceea ce se ascunde în interiorul lor este și mai neobișnuit decât pare la prima vedere, potrivit ScienceAlert.

Un studiu a oferit noi explicații despre modul în care apa ajunge la suprafață. Descoperirea reprezintă cea mai recentă piesă dintr-un puzzle pe care oamenii de știință încearcă să îl rezolve de peste 100 de ani.

Când geologul australian Griffith Taylor a descoperit locul în 1911, a crezut că nuanța roșiatică este provocată de alge și a numit zona Blood Falls. Ipoteza s-a dovedit însă greșită: nu era nici sânge, nici alge.

În realitate, fenomenul este provocat de apă sărată bogată în fier, prinsă sub extremitatea nordică a Ghețarului Taylor de cel puțin 1,5 milioane de ani. Apa a rămas izolată după ce un vechi buzunar de apă marină a fost separat de ocean în timpul avansării ghețarului.

Motivul „sângerării”, explicat

În timp, concentrația de sare a crescut atât de mult încât lichidul este mai apropiat de o saramură decât de apă obișnuită și nu mai îngheață la temperaturi normale.

Când această saramură ajunge la suprafață și intră în contact cu oxigenul, fierul se oxidează, într-un proces asemănător ruginii, ceea ce îi conferă culoarea roșie.

Timp de decenii, cercetătorii nu au știut cum reușește saramura să urce de la sute de metri adâncime până la suprafață.

În 2017, o echipă de cercetători de la Universitatea Alaska Fairbanks a cartografiat traseul lichidului folosind radar. Aceștia au identificat un drum de aproximativ 300 de metri printr-o rețea ascunsă de canale aflate sub presiune în interiorul ghețarului.

Descoperirea a rezolvat și o altă enigmă

Cum poate circula apă lichidă printr-un ghețar atât de rece?

Conținutul ridicat de sare scade punctul de îngheț al apei și o menține lichidă. În plus, în zonele unde îngheață, procesul eliberează căldură care încălzește gheața din jur și ajută la menținerea canalelor deschise.

Potrivit cercetătorilor, Ghețarul Taylor este cel mai rece ghețar cunoscut pe care există apă curgătoare permanentă.

Cea mai fascinantă parte a poveștii nu este însă chimia fenomenului, ci viața care există în interiorul său.

La sute de metri sub gheață, complet izolate de lumina Soarelui și de oxigen timp de peste un milion de ani, trăiesc comunități întregi de bacterii. Aceste microorganisme își obțin energia din sulfați, deoarece alte surse nu sunt disponibile în acel mediu extrem.

Ele nu au fost niciodată expuse la lumina solară și nu au utilizat oxigen pentru a supraviețui.

Microbiologul Jill Mikucki, de la Universitatea Tennessee, a avut nevoie de ani întregi pentru a obține probe de apă utilizabile. Analizele au arătat existența unui ecosistem microbian activ și prosper.

Blood Falls continuă să ofere noi informații

Un studiu recent a analizat modul în care au loc episoadele de eliberare a saramurii.

În septembrie 2018, cercetătorii au avut, aproape întâmplător, trei sisteme de monitorizare active în apropierea Ghețarului Taylor: o stație GPS care urmărea suprafața ghețarului, o cameră care fotografia zilnic Blood Falls și o serie de senzori de temperatură instalați în lacul din apropiere.

Deși instrumentele nu erau destinate observării unui astfel de fenomen, ele au surprins exact momentul producerii unui episod de scurgere.

În următoarele săptămâni, suprafața ghețarului a coborât cu aproximativ 15 milimetri, iar viteza sa de deplasare a scăzut cu aproape 10%.

În același timp, senzorii au detectat o anomalie de temperatură în lac, iar imaginile au arătat apariția zilnică a unor noi pete roșii la Blood Falls.

Cu alte cuvinte, cercetătorii au observat direct cum ghețarul se modifică pe măsură ce saramura iese la suprafață.